Indice de refracţie - raportul dintre viteza luminii �n vid şi viteza luminii �n mediu (indice de refracţie absolut). Indicele de refracţie relativ a două medii se numeşte raportul dintre viteza luminii �n mediul din care lumina cade pe suprafaţa de separaţie şi viteza luminii din al doilea mediu �n care se refractă razele. Indicele de refracţie este egal cu raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă al razelor şi sinusul unghiului lor de refracţie. Un număr care indică puterea de refracţie a unui mediu dat �n raport cu un alt mediu. Se obţine prin raportul dintre viteza undei incidente din primul mediu şi viteza undei refractate din mediul dat.

Infrasunete - oscilaţiile elastice neperceptibile de ureche, de frecvenţă joasă (mai mică 20 Hz), �n aer şi �n alte medii. Infrasunetele sunt generate de exemplu �n mare.

Intensitate auditivă - senzaţia fiziologică produsă c�nd undele sonore ajung la ureche. Aceasta este subiectivă, depinz�nd de sensibilitatea urechii, dar este direct proporţională cu  intensitatea undei. Nivelul de tărie  se măsoară �n  decibeli, dar cu precizie mai mare �n foni.

Intensitatea sunetului - densitatea fluxului de energie sonoră, adică cantitatea de energie transportată de unda sonoră prin unitatea de suprafaţă �n unitatea de timp. Se măsoară �n W/m². Intensitatea sunetului la o vorbire obişnuită este de aproximativ 10^-5-10^-6   w/m².

Intensitatea undei - caracterizează energia transportată de o undă. A fost calculată ca fiind cantitatea de energie care cade asupra unităţii de suprafaţă �ntr-o secundă. Depinde de frecvenţa şi  amplitudinea  undei, precum şi de viteza de propagare.

Interferenţa cu caracter constructiv - creşterea amplitudinii (�ntărirea) care rezultă din  suprapunerea  a două sau mai multe unde care sunt �n fază.

Interferenţa cu caracter distructiv - scăderea amplitudinii care rezultă din suprapunerea a două unde care sunt �n opoziţie de fază.

Interferenţa undelor (la suprafaţa unui lichid, a undelor sonore) - rezultat al suprapunerii undelor coerente, adică a undelor  care posedă timp �ndelungat aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi diferenţă de fază. Ca rezultat al compunerii oscilaţiilor unor asemenea unde, �n unele locuri unde undele ajung cu aceeaşi fază, ele se �ntăresc reciproc, �n schimb �n alte locuri �n care undele ajung �n opoziţie de fază, ele se slăbesc reciproc.

Izocronismul oscilaţiilor - independenţa perioadei oscilaţiilor de amplitudinea lor.

�nălţimea sunetului- proprietatea sunetului determinat �n esenţă de frecvenţă, adică de numărul de oscilaţii pe secundă. �nălţimea sunetului este cu at�t mai mare (mai �naltă) cu c�t frecvenţa este mai mare. Urechea omenească percepe tonurile cu frecvenţele de la 20 la 20000 Hz.