Home

GLOSAR DE TERMENI ILUSTRAT

Oscilatorul mecanic

Oscilatii intretinute

Unde mecanice

Test interactiv

Glosar de termeni

Indice de refracţie - raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii în mediu (indice de refracţie absolut). Indicele de refracţie relativ a două medii se numeşte raportul dintre viteza luminii în mediul din care lumina cade pe suprafaţa de separaţie şi viteza luminii din al doilea mediu în care se refractă razele. Indicele de refracţie este egal cu raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă al razelor şi sinusul unghiului lor de refracţie. Un număr care indică puterea de refracţie a unui mediu dat în raport cu un alt mediu. Se obţine prin raportul dintre viteza undei incidente din primul mediu şi viteza undei refractate din mediul dat.

Infrasunete - oscilaţiile elastice neperceptibile de ureche, de frecvenţă joasă (mai mică 20 Hz), în aer şi în alte medii. Infrasunetele sunt generate de exemplu în mare.

Intensitate auditivă - senzaţia fiziologică produsă când undele sonore ajung la ureche. Aceasta este subiectivă, depinzând de sensibilitatea urechii, dar este direct proporţională cu  intensitatea undei. Nivelul de tărie  se măsoară în  decibeli, dar cu precizie mai mare în foni.

Intensitatea sunetului - densitatea fluxului de energie sonoră, adică cantitatea de energie transportată de unda sonoră prin unitatea de suprafaţă în unitatea de timp. Se măsoară în W/m2. Intensitatea sunetului la o vorbire obişnuită este de aproximativ 10-5-10-6   w/m2.

Intensitatea undei - caracterizează energia transportată de o undă. A fost calculată ca fiind cantitatea de energie care cade asupra unităţii de suprafaţă într-o secundă. Depinde de frecvenţa şi  amplitudinea  undei, precum şi de viteza de propagare.

Interferenţa cu caracter constructiv - creşterea amplitudinii (întărirea) care rezultă din  suprapunerea  a două sau mai multe unde care sunt în fază.

Interferenţa cu caracter distructiv - scăderea amplitudinii care rezultă din suprapunerea a două unde care sunt în opoziţie de fază.

Interferenţa undelor (la suprafaţa unui lichid, a undelor sonore) - rezultat al suprapunerii undelor coerente, adică a undelor  care posedă timp îndelungat aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi diferenţă de fază. Ca rezultat al compunerii oscilaţiilor unor asemenea unde, în unele locuri unde undele ajung cu aceeaşi fază, ele se întăresc reciproc, în schimb în alte locuri în care undele ajung în opoziţie de fază, ele se slăbesc reciproc.

Izocronismul oscilaţiilor - independenţa perioadei oscilaţiilor de amplitudinea lor.

Înălţimea sunetului- proprietatea sunetului determinat în esenţă de frecvenţă, adică de numărul de oscilaţii pe secundă. Înălţimea sunetului este cu atât mai mare (mai înaltă) cu cât frecvenţa este mai mare. Urechea omenească percepe tonurile cu frecvenţele de la 20 la 20000 Hz.

cornelia.bitoaica@gmail.com Prof. Cornelia Doina Biţoaică - Grupul Şcolar Industrial "Gh. Asachi", Bucureşti